fragmente

candva as fi intrebat oamenii daca stiu ce e fericirea, sau mai bine zis daca sunt fericiti.
acum nu mai cred demult in ea asa ca intrebarea nu isi mai are rostul

iluzia fericirii e ceea ce ne vinde societatea...si lumea o cumpara, altii o primesc pe moca. mai exista o categorie de oameni ''saraci cu duhul'' care nu isi permit acest lux. iar aceia rascolesc prin tomberoane. si ceea ce gasesc acolo este exact ce arunca cei avuti: MERELE



undeva in toata poveste asta cineva a pierdut. razboiul a fost mult prea parsiv.
purtat in agonie. purtat prin noroaie si jeg. omul nu are cum sa iasa de aici decat innoroiat si jegos.
pue de la o posta! iar tot pafrumul pe care il pulverizeaza societatea pe el nu face decat sa il imputa si mai tare...
daca pute a cocina ar trebui sa stea cu porcii. dar porcii astia se aseamana cu oamenii pe care ii cunoaste, si el tocmai de asta incerca sa fuga.


cati ani ai tu?
21
de ce?
pentru ca pot!


cine are timp sa-l pretuiasca! si sa nu se apuce prea curand sa-l cheltuiasca pentru vreo dobanda....in schimbul timpului pierdut/cheltuit primesti un cacat



RECIPROCITATEA nu exista. nu primesti nimic in schimbul a ce dai. defapt nu primesti nici daca dai nici daca nu dai.

limitele prieteniei- asta e ceva pt cineva care nu are prieteni
in rest limitele prietenie mele nu au limite:)