ma privesc in oglinda.
vad un ocean.
nu mi-ai spus tu oare ca vrei sa-mi cunosti profunzimile?
nu tu ai fost cel care m-a impins sa ma dezbrac
si  mi-ai poruncit sa raman asa pentru o eternitate?
eu mi-am dat capul pe spate si am facut-o!
apoi am asteptat pana la capatul timpului meu...
ce eternitate-i aia care ii este cunoscuta omului?
eternitatea mea a durat o clipa
si m-am pabusit in genunchi
oceanul din fata mea era gata sa ma inghita
inca ma mai lupt sa potolesc valurile
macar de-ai inceta sa suflii vant nebun!
macar de-ai intoarce zarea cu susul in jos!
atunci oceanul ar fi cer
si eu as vedea in oglinda soarele
dar eu inca ma inec
iar tu inca iti traiesti eternitatea