Cap II
STARE DE ALBASTRU motto:"SUNETELE fac oamenii sa se simta frumosi"
Ziua 1
Vocea de la capatul celalalt era a unei femei. Si-o inchipuia grasa dupa tonul pitigaiat, grasa cu parul vopsit blond. Probabil ca avea totusi mainile destul de gratioase.
Inchise scurt si se lasa moale pe fotoliul din hol. Statea acolo cufundata , savaurandu-si isprava ca un copil care tocmai a facut o boacana.
Suna iar si iar.
Ii placea sentimentul si i se parea oarecum amuzant. Simtea ca vocile acelea ii umpleau casa atat de goala. Nu avuse curajul sa zica nimic nici o data, dar ce mai conta, ziceau ceilalti si pentru ea. Oricum ce ar fi putut sa zica? "Buna ziua! Nu va cunosc, sunt o oarba nebuna care se plictiseste..."
Pana la urma nu mai conta decat sentimentul pe care il avea.Nu mai era singura. Oamenii de la capatul firului erau complicii ei.
Isi spunea mereu ca nu e o copilarie, ca e ceva gandit.Defapt o facea din ratiuni logice: daca nu poate vedea, macar sa auda.
Ziua 2
In camera, o zapuseala mirosind a flori de tei plutea agale.
Putea sa isi dea seama ca e o zi calda.Si-ar fi tras jaluzelele ca soarele sa-i inunde camera, ar fi privit pe geam la lume, ar fi pictat o plansa in albastrul cerului, caci azi ar fi avut chef de albastru. In schimb statea latita pe pat. Parea sa zaca descurajata, dar nu era nici pe departe asa. Gandea in tihna.
"MUZICA!!!" Si sari brusc din pat.
"Vreau muzica!"
Cauta increzator cd-playerul si apoi butonul de play.Intr-o secunda camera se inunda de sunet, de muzica frumoasa si se simti si ea frumoasa.
Trebuia sarbatorit acest moment si cum sarbatorile se cade sa le serbezi cu cei dragi, lua telefonul si forma un numar. Lasa muzica sa alunece pe fir in jos pana la celalalt. Puse receptorul la ureche: "Iti place?". Dar la capatul celalalt nu se auzea nimic, nici un cuvant.
