unele lucruri se intampla fara a-ti cere tie opinia...unii oameni fac lucrurile sa se intample...si ele se intampla independent de tine...stau si ma intreb totusi cum alege soarta pe cel care poate decide? de ce nu e cum verea unul si e cum vrea celalalt? de ce unii au puterea de decizie?
azi am avut senzatia ca inevitabilul nu e o chestie ce tine de forte supranaturale. e pur si simplu vointa. e ceva ce tine tot de oameni. de vreme ce s-a inventat cuvantul NU , oamenii pare-se ca l-au luat in brate si au inceput sa il imparta in stanga si in dreapta...totusi unii, mai norocosi , primesc un mare si inbietor DA. si aici imi reiau seria de intrebari: cine primeste da si de ce altcineva primeste nu si dupa ce criterii se aleg victimele?
si cel mai important: de ce eu?
si minunatul raspuns: l`oreal, pt ca meritati!
nu degeaba sunt angajata lor.
luni, 24 noiembrie 2008
sâmbătă, 22 noiembrie 2008
joi, 20 noiembrie 2008
unii oameni SCRIU...
De ce ma certi ca mi place noroiul?
Ca as scrie despre lut si intr un tratat despre stele.
Daca mie imi place….
Ca as scrie despre lut si intr un tratat despre stele.
Daca mie imi place….
marți, 18 noiembrie 2008
daca as putea sa am tot ce imi doresc
daca as putea sa am tot ce imi doresc, te-as avea pe tine acum. te vad stand pe pat plictisit si flegmatic...eu pare-mi-se ca stau pe jos, turceste, cu barbia in palme...ma uit la ceva...la orice alceva,dar nu la tine...mi se invart ochii in cap...
daca as putea sa am tot ce imi doresc m-as intalni cu tine in tramvai atunci cand mi se face dor...tu stai in spate cu gluga trasa peste frunte. eu urc si ma prinde controlul..parca vad cum ma salvezi din ghiarele sistemului(asa cum ai mai facut-o si pana acum)
daca as putea sa am tot ce imi doresc, te-as avea 25 de minute legat de un scaun cu un calus in gura...asa as apuca sa iti spun ce imi dorec cu adevarat sa am...
daca as putea sa am tot ce imi doresc m-as intalni cu tine in tramvai atunci cand mi se face dor...tu stai in spate cu gluga trasa peste frunte. eu urc si ma prinde controlul..parca vad cum ma salvezi din ghiarele sistemului(asa cum ai mai facut-o si pana acum)
daca as putea sa am tot ce imi doresc, te-as avea 25 de minute legat de un scaun cu un calus in gura...asa as apuca sa iti spun ce imi dorec cu adevarat sa am...
luni, 17 noiembrie 2008
joi, 6 noiembrie 2008
daca columb s-ar fi inselat...
nu sunt si nu voi fi niciodata o stea.
poate de aceea am cautat mereu stralucirea in alti oameni. si au stralucit pe cerul meu multi oameni; au stralucit intratat de tare incat unii dintre ei m-au orbit.
si asa cu privirea stinsa am asteptat in intuneric raza care sa ma scape din infinitul meu. vroiam doar o finalitate! si vad ca am in fata doar o linie a orizontului spre care alerg de prea mult timp...offf!!!! daca columb s-ar fi inselat...acum poate eram si eu steaua unui cer...
nu stiu sa fiu si nici nu voi fi... de multe ori am simtit ca sunt golita de sens. ca fiintez asa dintr-o inertie ambigua...cu intreruperi si avanturi...
oamenii cauta o constanta...eu nu pot oferi decat dezastru... un mic si neputincios uragan. nu pot sfarma suflete caci sufletul meu e sfarmat de secole...i asa astept zi de zi ceva care sa imi redea increderea de a nu mai purta ochelari de soare noaptea....
poate de aceea am cautat mereu stralucirea in alti oameni. si au stralucit pe cerul meu multi oameni; au stralucit intratat de tare incat unii dintre ei m-au orbit.
si asa cu privirea stinsa am asteptat in intuneric raza care sa ma scape din infinitul meu. vroiam doar o finalitate! si vad ca am in fata doar o linie a orizontului spre care alerg de prea mult timp...offf!!!! daca columb s-ar fi inselat...acum poate eram si eu steaua unui cer...
nu stiu sa fiu si nici nu voi fi... de multe ori am simtit ca sunt golita de sens. ca fiintez asa dintr-o inertie ambigua...cu intreruperi si avanturi...
oamenii cauta o constanta...eu nu pot oferi decat dezastru... un mic si neputincios uragan. nu pot sfarma suflete caci sufletul meu e sfarmat de secole...i asa astept zi de zi ceva care sa imi redea increderea de a nu mai purta ochelari de soare noaptea....
miercuri, 5 noiembrie 2008
cand lumea ta incape intr-o camera....
isi intinde oasele amortite si coboara din tren...
e bine aici se pare...e mai bine pentru ca nu sunt ei si nu e nimeni si nimic. un soare destul de rece ii apasa umerii. o gura de aer si porneste. incotro nu stie inca.poate nu va sti niciodata.oricum nu pornise cu speranta ca va gasi un drum anume. se lasa purtata printre valurile de oameni. aceasta masa compacta de suflete ii aduce aminte de ocean, cauta briza adulmecand miresme insa tot ce inhaleaza sunt noxe. e bine si atat. macar plaminul ii e plin de ceva. si sufletul tot gol si anost.
citeste pe chipuri uimire. citeste pe maini semne obscene. citeste pe buze vorbe goale. citeste un mare nimic. si totusi oamenii nu contenesc sa se perinde in jurul ei.
desi nu intelege nimic stie ca tot ceea ce ii e dat sa faca este sa tina pasul. si poate la un moment dat persoana din fata ei va intoarce capul si o va vedea asa cum nu a mai vazut-o nici odata: numai buna de vazut.
cu buzele tuguiate calca asfaltul si asa plictisit de atatia pasi. privirea dupa care tanjeste atat de mult nu se intoarce. el e mereu cu un pas inainte si cu ochii atintiti dupa glezne. o glezna , doua glezne , trei glezne, patru glezne...
iar ea nu face decet sa isi simta picioarele amputate de la genunci in jos...
se opeste sa isi mai umple plamanul cu aer. oprirea ei sfidase universul atat de tare incat pierdu urma calauzei. se pierduse in multimea de oameni nepasatori si il pierduse pe cel mai nepasator dintre toti.o panica languroasa se dezlantuia in interiorul ei.
ramase pe ganduri cu cerul in ochi.
acum stia clar ca acolo vrea sa ajunga
e bine aici se pare...e mai bine pentru ca nu sunt ei si nu e nimeni si nimic. un soare destul de rece ii apasa umerii. o gura de aer si porneste. incotro nu stie inca.poate nu va sti niciodata.oricum nu pornise cu speranta ca va gasi un drum anume. se lasa purtata printre valurile de oameni. aceasta masa compacta de suflete ii aduce aminte de ocean, cauta briza adulmecand miresme insa tot ce inhaleaza sunt noxe. e bine si atat. macar plaminul ii e plin de ceva. si sufletul tot gol si anost.
citeste pe chipuri uimire. citeste pe maini semne obscene. citeste pe buze vorbe goale. citeste un mare nimic. si totusi oamenii nu contenesc sa se perinde in jurul ei.
desi nu intelege nimic stie ca tot ceea ce ii e dat sa faca este sa tina pasul. si poate la un moment dat persoana din fata ei va intoarce capul si o va vedea asa cum nu a mai vazut-o nici odata: numai buna de vazut.
cu buzele tuguiate calca asfaltul si asa plictisit de atatia pasi. privirea dupa care tanjeste atat de mult nu se intoarce. el e mereu cu un pas inainte si cu ochii atintiti dupa glezne. o glezna , doua glezne , trei glezne, patru glezne...
iar ea nu face decet sa isi simta picioarele amputate de la genunci in jos...
se opeste sa isi mai umple plamanul cu aer. oprirea ei sfidase universul atat de tare incat pierdu urma calauzei. se pierduse in multimea de oameni nepasatori si il pierduse pe cel mai nepasator dintre toti.o panica languroasa se dezlantuia in interiorul ei.
ramase pe ganduri cu cerul in ochi.
acum stia clar ca acolo vrea sa ajunga
marți, 4 noiembrie 2008
hai sa iti arata ce am invatat...
si ce au invatat si ei....
au invatat ca si la noi se poate face ceva calumea...
respect!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
