tratat despre amnezie

1.trecutul este frumos cand a trecut...cand paginile au fost scrise iar recenzia a fost facuta. e frumos trecutul, mai putin in momentele apoteotice si mai mult in momentele de declin..
gustoase amintiri dragi din negura. din fum scoti capul plans si pornesti, lasand totul in obscuritatea creierului. te indrepti spre lumi mai clare. dar intotdeauna cu obsuritatea in creier.
un cui, cu doua cuie, cu trei cuie. si bati cu ele in amintiri.le pironesti in peretii din fabrica sau kontrol. le pironesti pe fiecare , ca pe tablouri. le lasi in locurile pe care le colinzi frecvent. si lumea ti le admira ca intr-o expozitie. iti expui amintirile, te expui pe tine, oamenii te vad, te percep, dar nu te simt. te uita si ei la randul lor. ei tu ii uiti pe ei si le uiti si pe ele atarnate pe pereti.
doamne !!! cu cat patos i-as atarna pe oamenii astia uituci! pe oamenii astia nauciti de propriile-mi amintiri!
si nu e vorba ca ma cred buricul pamantului.

2.o carte citita, aruncata pe un oarescare raft. un ceai baut dintr-o oarecare cana. un cant drag din copilarie. o cearta cu un prieten. un examen picat. un mers cu tramvaiul. o zi de job cinstit. un apartament printr-un cartier. un sarut pe buzele uscate de alcool. un cersetor cu mana intinsa spre tine. o dimineata de duminica cu zambete pe buze....
-> oamenii uita firescul
iar locul firescului e luat cu japca de catre zile cu aroma de orgie intelectuala si fese dezgolite cu crapaturi ce mimeaza zambete....
dulcea amnezie, dulc amintire, dulce nepasare

nu are sens ce am scris? aminteste-ti mai tarziu ce am incercat sa-ti amintesc