ar trebui sa stau linistita...

de ceva timp incoace pare-mi-se ca viata este doar o presupunere a faptului ca traim. de multe ori i-am dat atatea semnificatii incat acum nu mai inseamna nimic.as putea spune ca am suprasolicitat viata.undeva in lumea asta exista singurul motiv pt care merita sa traiesti:VIATA.

si stiu ca suna atat de simplu incat ai fi tentat sa spui ca traiesti, dar nu traiesti...doar esti viu. e o mare diferenta.

mereu am asteptat ranjind la soarele inexistent sa dispara norii. ca si cand daca afara e innorat as putea sa am o scuza ca nu fac nimic din ceea ce mi-as dori sa fac. de mic copil am asteptat sa se schimbe ceva, orice, dar mai ales am asteptat sa vina vara.

nu imi place vara in mod special dar iarna mi se pare ca imi seamana prea tare: rece si de neclintit.

acum e iarna si totusi, cu un efort supraomenesc m-am clintit putintel.. s-a cutremurat romania sub nameti.. apai daca ma clintesc ma tare am belit-o cu totii...