prolog

nu imi este foarte clar care-i faza cu mine.
sunt romanca si am in adn nevoia de a avea informatii despre capra vecinului.
oare ceilalti stiu mai bine decat mine ce e cu ei? unde si cum sunt, unde vor fi si cum?

iulia imi spunea azi ca intr-adevar stiu...dar ca nu conteaza ca stii ca stii, ci conteaza sa-l iubesti pe dumnezeu. oare eu il iubesc pe dumnezeu? sau pana acum doar dumnezeu m-a iubit pe mine?
ma gandesc in timp ce scriu aceste lucruri daca totusi il iubesc pe dumnezeu. as vrea sa raspund cu da. si stiu ca daca ar fi fost asa nu m-as mai fi intrebat.

acum sunt mai preocupata de pamanteanul care-mi umple zilele.

este atat de frumos sa iubesti...chiar si o himera. am atata nevoie sa iubesc pt ca mereu am fost iubita, mereu. si mereu mi-am dat seama ca sunt incapabila de a iubi in felul comun acceptat de societate.

iubesc asa, anapoda. 

am iubit dintr-un complex

am iubit pt ca asta este normalitatea

imi doresc lucruri pt ca e normal sa ti le doresti

mereu ma gandesc ca mai mult ma iubesc pe mine. si stiu ca prima conditie pt a-i putea iubi pe ceilalti e sa te iubesti pe tine. altfel nu se poate. cum ai putea sa-i iubesti pe ceilalti cum te iubesti pe tine daca tu nu te iubesti?!

vezi, nu se poate!

daca e valabila a doua varianta( cea in care doar dumnezeu ma iubeste pe mine) imi pare tare rau. stiu cum e sa fi intr-o relatie in care numai unul se implica.
defapt stiu prea bine cum este sa fi intr-o relatie inchipuita. uite, iar ma intreb daca ceilalti fac asta.
trebuie sa marturisesc ca am o relatie pe care mi-am construit-o dupa bunul meu plac. persoana cu care am construit relatia asta nu cred ca stie prea bine in ce a fost bagata. defapt nu cred ca stie mai nimic despre mine. stie ca ma cheama ioana. mi-a vizitat casa o data; i-am vizitat casa de multe ori. i-am trimis multe mesaje emotionante, nu mi-a trimis nici unul.
recunosc ca sunt fascinata de relatia asta si ca imi umple sufletul de bucurie de mai multe ori pe zi. momentele acelea de bucurie apar cand ma opresc din ceea ce fac si mai adaug ceva la scenariul pe care il scriu mental. azi m-am hotarat sa-l pun pe hartia de pixeli albi ai monitorului.
stiu sa scriu si sa gandesc in multe feluri. azi nu am avut chef de o abordare melancolica si nici de una teatrala. azi scriu asa cum sunt eu. destul de alambicata dar totusi joviala si prietenoasa.

acum ca mi-am facut incalzirea si am scos din mine tot haosul ce-mi bubuia tamplece,
haideti sa va povestesc ca sa intelegeti mai bine si ca sa ma puteti judeca mai cu spor!