vineri, 12 octombrie 2012

ziua 1


purtam acelasi sfant in nume: I
ziua in care l-am remarcat prin ecranul televizorului a fost o zi ca oricare alta: eu, pat, telecomanda( pe atunci inca eram bolnava de televiziune prin cablu, acum m-am vindecat), clic, clic, clic, emisiune cu el, cazut fata si gandit.
nu mai vazusem pe nimeni cu asa expresie a fetei. i-am urmarit fiecare rid, fiecare microexpresie mai ceva ca (scuzati cacofonia) Cal din lie to me. avea cei mai agresivi ochi din lume. avea genul de privire blajina a psihopatului gata sa te sfasie in orice moment fara clipi. m-a intors cu susul in jos ai mi-am zis: i've got to work some of that magic i have.  stiam ca daca imi voi spune: eu cu omul asta ma voi casatori, viata ma va duce intr-un fel sau altul langa el. ( expresia asta e un fel de abracadabra pt mine).
dupa 5 luni de zile l-am cunoscut
era 2 noaptea si eu eram imbracata in cea mai simpatica rochita, pe cele mai simpatice tocuri si cu cel mai pushup sutien de la victoria secret. ieseam din pasajul victoriei si cu cat ma apropiam mai mult de masina parcata pe dreapta soselei aburind a apa din dambovita( spalasera strazile), cu atat eram mai aproape de a atinge perfectiunea sufleteasca.
deja-vu, vieti anterioare, mitul androginului lui platon, suflete pereche? nimic in comparatie cu ce simteam eu.
era mare si impunator in toata cat ti-e noaptea de mare ;nu aveam nevoie de lucruri cu care sa-l compar asa ca putin imi pasa ca strada era pustie.
am lasat geamul in jos. puea fi orice si oricine: criminal in serie, preot, Dumnezeu... putin imi pasa mie ce avea sa se intample. stiam ca si daca ma va omora voi trai o senzatie perfecta!
nu era nimic mai  mult decat el. era enorm.
mainile astea cu care scriu au inceput sa-mi tremure.
cutremura pamantul de sub mine cu fiecare pas pe care-l facea ca sa se apropie. cum ar fi putut sa nu-mi tremure mainile astea anemice?
mi-a zis:
- vin-o dupa mine!
si l-am urmat. inca il mai urmez si inca l-as mai urma daca mi-ar cere.
am ajuns in fata unei porti ruginite si cam subrede.
am coborat din masina. ma simteam ca in bronx si speram sa fac ceva ilegal ca sa marchez o asa seara.
m-am descaltat, si asa coborata de pe piedestalul tocurilor mele am sarit gardul.
am ajuns la o piscina cu apa rece. o pisica mieuna de dupa un gard. 
mi-a oferit un costum de baie pe care il scosese din vasta lui geanta si si-a rupt o soseta elastica ca sa imi construiasca un elastic alb de par.
aveam ca vestiar un tufis prin care speram sa imi vada piecare punticel al pielii mele zgribulite. pe masura ce mai indepartam cate un apanaj al frumusetii mele cosmetizate ( sutien push up, burtiera,tocuri, bucle) ma apropiam si mai mult de ioana cea abia trezita din somn( vreau sa zic naturala).
ma vazuse dupa numai 15 minute in toate ipostazele mele: aranjata, inalta, slaba si tatoasa, ca mai apoi sa ma vada scunda, cu burtica si ciufulita.
deja aveam o relatie intima:)
 mi-am inmuiat picioarele in apa bazinului in care el se mai scaldase de 1000 de ori.
apa era ca o supa primordiala. acolo s-a nascut pasiunea mea pentru el. el era gaina din supa care avea 
sa ma faca cateva ore mai tarziu Femeie.
conversatia noastra s-a redus la cateva fraze:
"- te cheama ioana...
andrei( andrei era baiatul care-l insotea dar de care abia daca imi pasa), ti-am zis ca e un semn
"- fumezi, ioana?
"-nu, m-am lasat in cea mai lunga zi din an"
antrenamentul s-a terminat si eu cu maxilarul meu dureros de atata zambit m-am repus pe tocuri si am plecat cu el spre masininile parcate.

simteam ca daca nu ma invita la el il voi urmari si voi sparge usa casei.
m-a invitat la el si jucand un rol de , nu,  nu vreau, m-am dus.
prima oprire a fost un restaurant pustiu  in mijlocul bucurestiului. 
isi comanda multa mancare intr-o combinatie aparent nepotrivita. banuiam ca un om special se hraneste altfel. eu nu as putea manca nici daca mi-ar baga cineva cu forta mancare pe gat.
imi spune ca am strabism, imi spune ca mi se misca nasul amuzant cand vorbesc. mi le spune atat de frumos si pertinent incat imi vine sa-l pup fix pe botul ala in care-si arunca mancarea cu furculita.
plecam de acolo si ne indreptam spre casa lui.
intru...
o casa plina cu lucruri. arhiplina de lucruri, haine, carti, telefoane mobile.
am simtit ca am intrat intr-un sanctuar. simteam ca imi pun picioarele pe o pardoseala calcata de multe persoane. multe persoane care nu am inteles nimic din acel haos perfect organizat.
casa gazduieste un lux ascuns in spatele harmalaiei si a abundentei de mirosuri, mancare de pisici si pisica.
patul este jos cu poate prea multe perne.
ma fascineaza tot: mirosul, movul, lanturile,mocheta, muzica, el
el se dezbraca si isi arunca hainele. totul este imbracat in mov.
ne punem in pat.
imi simte pulsul, scoate un sunet de placere.

stiam ca este seara in care ma va demonta bucatica cu bucatica ca si cand vrea sa treaca prin toate straturile scutului material care ma invaluie. stiam ca vrea sa-mi simta caldura subcutanata. stiam asta si o vedeam in privirea lui care nu se indrepta nici o secunda intr-u totul spre mine
ma saruta, imi priveste sanii din sutien si ma intreaba daca am silicoane. ii raspund ca nu. respira usurat. ma saruta iar si adormim.

Niciun comentariu: