mi-ai lipsit si m-am lipsit

cat de greu este sa arunci privirea peste umar; sa-i privesti pe cei din urma ta si mai ales sa privesti in urma ta.
de ce-as numi greseli lucrurile pe care le-am ales?
oriune m-as uita: inainte sau in urma, daca te caut pe tine imi este imposibil sa te reperez.
doar cand ma uit inauntrul meu te gasesc. abia daca iti mai simt pulsul si abia daca tu mi-l mai simti pe al meu.
ce-i drept al meu abia daca se mai simte pe undeva.

ultima oara abia daca am mai putut respira langa tine. miroseai altfel! si am simtit ca ma sufoc de atata miros necunoscut!
unde naibii s-a dus pasiunea? cum ai facut-o sa dispara?
nu stiam ca esti magician...
sau poate eu sunt si nici macar nu am stiut..

nu-i asa ca nu ma mai vrei?
nu-i asa ca a disparut chimia?
nu-i asa ca nu mi se pare?

ce fel de seara este aceea cand eu te iubesc si te revad si nu pot sa simt nimic decat rusine?

nu m-am intrebat pana acum daca te iubesc cu adevarat...
iar acum numai la asta ma pot gandi si recunosc ca nici o data nu mi-a fost atat de greu sa-mi traiesc povestea...

as fi acceptat ORICE!
ce?

oare ce or zice oamenii astia ca citesc?
oare ce or zice oamenii astia care ma cunosc?
oare ce as zice eu?
oare ce ti-as zice eu?

ti-as zice ca mi-ai lipsit atat de tare  incat nu te mai cunosc...