nu sunt si nu voi fi niciodata o stea.
poate de aceea am cautat mereu stralucirea in alti oameni. si au stralucit pe cerul meu multi oameni; au stralucit intratat de tare incat unii dintre ei m-au orbit.
si asa cu privirea stinsa am asteptat in intuneric raza care sa ma scape din infinitul meu. vroiam doar o finalitate! si vad ca am in fata doar o linie a orizontului spre care alerg de prea mult timp...offf!!!! daca columb s-ar fi inselat...acum poate eram si eu steaua unui cer...
nu stiu sa fiu si nici nu voi fi... de multe ori am simtit ca sunt golita de sens. ca fiintez asa dintr-o inertie ambigua...cu intreruperi si avanturi...
oamenii cauta o constanta...eu nu pot oferi decat dezastru... un mic si neputincios uragan. nu pot sfarma suflete caci sufletul meu e sfarmat de secole...i asa astept zi de zi ceva care sa imi redea increderea de a nu mai purta ochelari de soare noaptea....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu