duminică, 29 iunie 2008

Scrisoare catre Maynard

Bucuresti, 29 iunie 2008

Draga domnule,

Ma numesc Ioana . Mai nou, sau mai vechi, locuiesc in Bucuresti.
Mereu am fost fan. Cand v-am descoperit nu eram mutata la „oras”, ma rog, la capitala. Pot spune ca eram o tarancuta care isi facea veacul pe undeva pe langa un micut si cochet orasel de provincie. M-au marcat serile in care stateam orgazmizata la cetatea din comuna cu bunul meu amic Eugen B. Eugen m-a invatat ce inseamna sa sculti Tool. Desi stateam la tara aveam amandoi telefoane mobile cu mp3. Datorita lor puteam impartasii trairile senzoriale care ne cuprindeau cu fiecare vers, cu fiecare nota. Pot spune ca, cu aparitia ultimului album au venit si cele mai mari impliniri sufletesti. Imi amintesc de parca s-ar fi intamplat azi: eram cu eugem(caci asa obisnuiesc sa ii spun) in masina lui. Fara sa spuna nimic a inserat cdul in cd playerul masinii si a apasat pe play. JAMBI! fara sa exagerez ,am incremenit.Partea cu solo-ul de chitara m-a bulversat cel mai tare pot spune. Chiar am trait pe muzica aceea. Am trait zile la rand in orgasme multiple, am simtit cum imi zvacneste plasma, am simtit cum pot privi in interiorul meu. Am plans si am tipat cat m-au tinut plamanii si am ras totodata de micimea celor din jur. Dar iata-ma azi, draga domnule, iata-ma azi lipsita de capatai, tradand tot ce am iubit. Playlistul meu actual contine vreo cinci piese.Le-as aminti, dar...mi este prea rusine sa o fac...Nu stiu ce m-a schimbat, nu stiu de unde atata stramtoare in sufletul si mintea mea..Ma simt pierduta, ma simt ca in Vicarious. Sunt constienta de faptul ca daca voi continua in acest stil voi ajunge sa ma pierd, daca nu cumva sunt deja pierduta. Voi ajunge sa fiu una dintre cei multi, o simpla pitzipoanca, o simpla femeie imbracata in roz, zambind la cocalarii dansatori pe boxe.

Asta era si scopul scrisorii mele, probabil impertinente: am nevoie de ajutorul si suportul formatiei dumneavoastra monumentale. Creati draga domnule, creati! faceti-ma sa am nevoie iar de iadul acela, drogati-ma iar cu mesaje subliminale!In bratele voastre capitulez! Va aleg pe voi in detrimentul lumii acesteia ieftine!

Cu tot respectul cuvenit unui asemenea nume,

a dumneavoastra neinsemnata fana,

Ioana Banana Barosana

Un comentariu:

Anonim spunea...

mda, am scris si eu un blog nu demult, despre ce am fost si ce/am ajuns :)) musically speaking :)) :)) :))

despre cum mergeam la concerte si traiam intens fiecare nota si cum merg acu plictisita la partiuri obosite cu dj matematicieni.

i'm SICK OF IT ALL ;) Asa k, like i used to say, DEAR RX QUEEN, GO THROUGH THAT HOLE IN THE EARTH BACK TO SCHOOL AND MAKE A KNIFE PARTY. CUT CUT.