joi, 19 iunie 2008

Stare de spirit perdut...


(Decor modest, o camera semiobscura, o lumina palida de bec pe fata, ea sta jos pe covor)

Buna, eu sunt ioana…
M-a nascut intr-o vreme in care toata lumea era moarta si am inceput sa mor pe cand toti au inceput sa invie.(se ridica brusc)

(sta perfect drept cu mainile impreunate, priveste undeva departe)

Privind in urma am senzatia, de aici de unde ma aflu, ca viata mea a fost mai mult un vis.

legatura mea cu realitatea?... Deseori intrerupta de intrari in interiorul meu tumultos si restabilita prin iesiri anevoioase de acolo…
Normal ca ceilalti ma vedeau normala, cum altfel sa fie?!...normala si deseori frumoasa…

Viata mea s-a rezumat la a lupta pt ceva,orice. Mereu am vrut sa fiu si nu am fost pana la urma nimic…paradoxal, mereu le-am avut pe toate…as putea spune ca adeseori am fost chiar invidiata. Oricum, putin imi pasa, nu mi-a pasat nici atunci, daramite acum…acum doar privesc…

Normal ca stiu sa plang(ea rade, dar nu in hohote)…obisnuiam sa plang dar lacrimile…(se intoarce spre stanga si paseste usor) …stii ce ma enerveaza la lacrimi? Ca sunt greu de purtat si in suflet si sunt greu de purtat si pe obraji…ar fi putut sa existe cel putin un loc unde sa fie usoare ca fulgii de nea…

daca as schimba ceva la ce a fost?! (se intoarce iar cu fata, brusc, vizibil enervata)…am senzatia ca tu nu intelegi nimic din ce vorbesc eu aici!…nimic!
(incepe sa se plimbe prin camera frecandu-si mana de pulpa, peste rochie)
Sa schimb, auzi! Intrebarea dragul meu, este daca mi s-ar fi dat altceva, as fi acceptat?
Poate mi-as fi dorit sa fiu altcineva in timp ce ioana aceasta exista, sa o pot cunoaste…(zambeste in coltul gurii, destul de amar)

Cred ca m-am iubit, in schimb sunt sigura ca am fost iubita de 100 si 1000 de ori…mi-ar fi placut sa fi iubit si eu…
Am cerut atat de putin si am primit doar foarte mult, prea mult si nici o data asta..(se aseza ca moarta pe covor)…cred ca a fost tot ce mi-am dorit cu adevarat…
Stii dragule,(se intoarce de pe jos pe o parte si priveste in fata ei incruntata) poate as reusi sa te iubesc pe tine, acum…(rade chichotind ca un copil)…oricum putin imi pasa..
Vezi asta a fost greseala mea…am vrut sa iubesc!!! Lucrurile astea nu merg chiar asa…am avut atatia fluturi in stomac, fluturi care pana la urma au involuat, s-au transformat in interiorul meu in larve… cred ca de aia nu am avut nimic e dat, desi natura mea a fost una foarte darnica...

Nu, nu ma consider moarta! ce, tie ti se pare ca as fi moarta?!(se ridica gratios in picioare si incepe sa se dezbrace, nimic porno). Pe masura ce se dezgoleste, lumina incepe sa fie din ce in ce mai puternica pe ea. Ramane goala si mandra cu mainile amandoua impreunate dupa ceafa. Este frumoasa)

Eu inca o mai astept…crezi ca are sa vina in urmatoarele ceasuri?!

5 comentarii:

Anonim spunea...

E bine ca ai trait mereu pt. ceva. Chiar daca acum ti se pare k a fost useless, mai bine pentru ceva decat pentru nimic. Unii ajung la 50 de ani sa-si reconsidere viata si sa intre in panica k nu le convine nimic din ce ai in spate.

daca erai proasta, erai fericita. ghinion, nu esti. asa k tot ce mai ramane de facut e sa...deal with it.

sper ca urmatorul act sa fie mai optimist.

in rest, e bine :)

bizonu spunea...

...va veni,la urmatoru pas..sau urmatorii pasi...deci da,nu-i stres!

PS:sunt curios sa te vad cat de frumoasa esti incordata asa cu mainile la ceafa si goala!;;)
PS2:cu alte cuvinte chiar mi-o placut!bravos!

Anonim spunea...

Am citit teatru şi nu prea... Am văzut teatru şi nu prea... N-am ştiut niciodată cum să mă raportez la treburile astea... după cum urmează:
1. la piesa scrisă - am luat câteva texte celebre şi mi s-au părut simple, mult prea simple, abia când am închis ochii şi am început să văd mizanscena lucrurile s-au mai înseninat...
2. la piesa jucată - de cele mai multe ori m-am focusat pe jocul în sine, de multe ori gesturile actorilor mi s-au părut prea teatrale (you know, sensul ăla peiorativ); fie că m-a enervat o voce, fie un spectator (sic).
relaţia mea cu teatrul rămâne una deschisă oricăror posibilităţi
Cât despre micuţa ta piesă:
nu mi se pare rea, dar iarăşi... cred că valoarea i-o poate face, creşte etc. actriţa, corpul ei, ochii ei, tonul vocii ei. În fine, mai mult decât textul, mi-au plăcut parantezele. Cred că sunt bine puse, conturează reuşit atmosfera. Asta cred că e cel mai important. Cine plm vrea să transmită un mesaj fucking amazing printr-o piesă de teatru? Teatrul e dialog, iar oamenii sunt, în cele mai multe cazuri, nişte imbecili atunci când deschid gura. O să zici că e şi monolog... mă rog, e cam tot aia pentru că e ţintit, caută auditoriu, prin formă şi conţinut. Same shit! De aia, cred că romanele sunt mai faine, iar alea faine sunt mişto (hihi) pentru că au puţin dialog, pentru că descrierea face totul, iar personajele nu sunt decât nişte jaloane, hai fie, indispensabile. Poate de aici şi plăcerea mea mai mare pentru descrierea pe care o faci Ioanei şi gesturilor ei. pentru mine numai astea vorbesc. Nu-i rău, mai încearcă, ai pix... cred eu :)
PS: Nu de alta, da' ţi-am mai citit şi alte posturi ;)
Melting

George Colang spunea...

vad ca ai adepti

Anonim spunea...

ce poetic...ce frumos ...intradevar ... m-a facut sa zbor .. "fain" tare...keep up the "good " work