miercuri, 10 septembrie 2008

iubirea este o prejudecata...


iar eu am destule prejudecati deja...

oricat de clisheistic ar suna intrebarea ea am sa o pun, defapt am sa mi-o pun, defapt deja am facut-o...

cum se face ca ceva atat de frumos poate sa iti provoace o stare care nu face parte din campul lexical al cuvantului BINE? cum se face ca desi acum 5 ore te simteai cat se poate de bine, acum te simti jenat si rusinat? ce s-a schimbat in acest interval de 5 ore? ce?

nu cersesc dragoste...o primesc gratiut...atat de gratuit si atat de des incat nu imi mai provoaca nici un interes...
sclipirea a disparut, tu ai coborat din pat iar eu tanjesc la clipa de dinainte. care cu ce s-a ales, fa-ma sa inteleg te rog. am nevoie sa inteleg!
la mine e vorba probabil de faptul ca mi-am sabotat
statutul de ''untouchable ''. probabil mi-ar fi placut sa fiu nedescoperita si totusi foarte cunoscuta tie.
cred ca sunt doar prea mica si as vrea sa fiu tratata ca un copil...sunt un copil, asa ca te rog sa ma infiezi si sa nu ma lasi sa-mi fie frica...

imi pare rau dar nu mai vad culorile bucurestiului...deocamdata am vedere alb-negru

Un comentariu:

Anonim spunea...

Bucurestiul ESTE ALB-NEGRU!... trebuie mai mult de niste creta colorata ,sa-l vezi asa cum a fost odata.